Ah, dragi săteni și sătence, povestea de astăzi e pentru toți aceia dintre noi care au petrecut mai mult timp la bucătărie și grădinărit decât la birou sau pe șantiere. Se pare că statul nostru drag s-a gândit că cei care și-au sacrificat „tinerețile” pentru binele familiei și nu au avut niciodată șansa să guste din deliciile unor ședințe interminabile sau ale unei vize de concediu forțat merită și ei un pic de "cocoloș" financiar la bătrânețe.

În soba României moderne, acolo unde tradiția sătească se întâlnește cu birocrația anduranței (vedeți, nu doar culturile de porumb au nevoie de perseverență!), există o modalitate pentru soții sau soțiile casnice de a primi o modestă pensie. Da, nici o zi lucrați legal, dar cu mult har și devotament, aceștia ar putea să culeagă roadele muncii nevizibile!

Din Gura Satului – Citate și Opinie

Nenea Gheorghe, cunoscut în tot satul pentru nesfârșitele lui povești spuse la cârciumă cu o țuică în mână, ne-a mărturisit între două înghițituri: „Așa mi-am dorit toată viața, să fiu un casnic profesionist și să trăiesc din asta! Acuma, dacă statul dă drumul la pungă, nici nu mai ies din casă!”

Dar și Lelea Veta, care a avut mai mulți ani de „serviciu” la coada măturilor și frigiderului decât le are primarul nostru la cârma comunei, a zis să-și dea cu părerea: „Măcar acuma nu mai trebuie să mă cert cu Gheorghe peste pensia mea. Avem fiecare cât să ne ajungă pentru tramvaiul din poștă și un ceai cu rom seara.”

Viitorul Sună Bine?

Așa că, sătenilor, să nu uităm, unde-i lege nu-i tocmeală, iar statul nostru găsește loc în bugetul de pensii pentru toamna vieții acestor eroi necunoscuți ai casei. Cine știe, poate că într-o bună zi, și titlul de „Manager de Cămin Domestic” va fi recunoscut oficial și cu onoruri!

Până atunci, să ne ținem bine de mături și de linguri, cine știe ce alte surprize ne mai rezervă viața la țară! Și, desigur, să nu ducem dorul stagiului de cotizații, vorba aia, mai bine mai târziu decât niciodată!