Sursa poza: ExpressPress

Să fii uitat de Mircea Lucescu e ca și cum ai face tocană de ciuperci fără ciuperci: se poate, dar nu se face! Exact asta simte George Pușcaș, eroul mingii rătăcitoare care se zbate să își facă loc din nou printre mândrii tricolori ai neamului. Pe când noi, muritorii de rând, mai avem măcar șansa să ne uităm verighetele în mașină, Lucescu a uitat întreg fotbalistul, un talent ce a strălucit recent în poarta celor de la Fenerbahçe ca o lampă de pe ulița satului în noapte.

De parcă lipsa convocărilor nu ar fi suficient de enervantă, Pușcaș ne amintește că, deși nu a primit invitația pentru balul național, el continuă să danseze pe terenurile internaționale. În meciul cu Fenerbahçe, Pușcaș a trimis mingea direct în poarta echipei lui Jose Mourinho, probabil cu gândul că poate, poate va apărea subit pe radarul lui Il Luce.

"Domnu’ Mircea, dacă nu-s în lotul național, măcar juma' de loterie națională aș vrea să câștig", ar fi declarat Pușcaș în spirit de glumă, atunci când l-am întâlnit la o sesiune de autografe pe mingi de varză murată, organizată de căminul cultural din Capătul Prundului.

Dar cine suntem noi să ne mirăm? Într-un fotbal dominat de capricii și amiciții politice, probabil că Pușcaș a sacrificat câțiva pioni pe tabla de șah a selecționării. În fond, ce nu face omul pentru o minge?

Și acum, lăsând mingea să-și continue periplul prin pozele de neuitat ale fotbalului românesc, doar timpul și experiența ne vor spune dacă George Pușcaș va reuși să mai răzbească în acest meci paralel cu uitarea lucesciană. Până atunci, cine are nevoie de o poartă turcească, când poștașul Pușcaș bate de două ori mereu?