Turneul trebuie să rămână pentru totdeauna! - Impactul retragerii Simonei Halep asupra tenisului românesc și viitorul sportului după acest moment crucial, doar la Ţiriac Open.

Turneul trebuie să rămână pentru totdeauna! - Impactul retragerii Simonei Halep asupra tenisului românesc și viitorul sportului după acest moment crucial, doar la Ţiriac Open. Sursa poza: ExpressPress

Ah, dragi cetățeni ai comunei și iubitori de tenis cu care mai degrabă jucăm la nunți decât la Wimbledon, stați să vă zic o treabă fierbinte! Cosmin Hodor, marele cârmaci al turneului nostru de la capitală, Ţiriac Open, și-a vărsat oful la Fanatik, și Doamne ajută, ce de ofuri!

Coroana Diamantină a Tenisului: Un Festival de Zgomote sau Vis de Viitor?

În timp ce Hodor, un fel de Nostradamus al backhandului, prevestește că Ţiriac Open ar trebui s-o țină cu dinții în România „pentru totdeauna” – cam ca bunica de punga ei cu semințe la poartă – s-ar părea că nu toți sunt la fel de optimiști. După retragerea celei mai strălucite stele a noastre, Simona Halep, omul nostru vede un viitor cam gri pentru tenisul autohton. Hai să fim serioși, parcă tenisul nostru nu era oricum deja la fel de gri ca norii de ploaie din august!

„Nici nu mai știu ce să zic. Cine o să mai răsară din talentul românesc?” oftează Hodor, fluturând nostalgic racheta imaginară. „După Simona, e doar tăcere. La revedere, tenis!”

Întâlnirea asta mai pare și un prilej de a lustrui mărimile ce ne vizitează, că vin domni bine, cu bagaje de aur și rachete de vis, să ne împace că avem și noi un pic de glamour. „E o onoare și un prilej de mândrie că aceste nume importante vin la București,” zice Hodor cu sclipire-n ochi.

Presimțiri și Preziceri: Teatrul de pe Teren și Visul Lui Hodor

Pe linia pesimistă, oracolul ne oferă viziuni sumbre, cam ca vremea în ziua de Paști când ai planificat să ieși la iarbă verde și afli că plouă. Oare mai ține tenisul ăsta de top pe meleagurile noastre, sau e doar încă un capitol din cartea „Aventuri în Zadar”?

Între timp, noi, cei de pe margine, stăm și facem galerie ca la nunțile cu lăutari, în timp ce Hodor pendulează între vis și realitate. Oare va rămâne Ţiriac Open inimi din ceară pentru tenismenii din România, sau va fi un festival de câteva zile, unde ne distrăm și apoi uităm până la anul?

Până la următorul meci cu șampanie și cotcodăcitori în tribună, nu ne rămâne decât să ne vedem de-ale noastre: găini de crescut, porumb de cules și zvonuri de lăsat să crească mai ceva ca promisiunile electorale. Hai, baftă și să iasă soarele! 🎾


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.