Bolojan Dezlănțuie „Apocalipsa Legilor”! Cântec de Lebădă pentru Reglementări Vești

În satul nostru, când auzi de "decret", te gândești la un festival de sarmale, nicidecum la Ilie Bolojan și a sa semnătură ca de aur. Ei bine, nu e vorba nici de sarmale, nici de aur – ci de o lege care cică o să ne ușureze viața, dacă n-o să ne-ncurce de tot.

Pe 25 martie 2025, zi cunoscută acum drept „Noaptea în care reglementările au tremurat”, Ilie Bolojan și-a scos stiloul magic și a semnat ceea ce la oraș numesc „un decret istoric”. Păi dacă o ține tot așa, o să trebuiască să pună și la noi, în centrul satului, o statuie. Preferabil una care să semene cu ciobanul Ionuț, că deja se recunoaște lumea în el mai ceva ca-ntr-un selfie.

Regulile schimbate: Reglementările și rugăciunile de seară

Vin noutăți, stimabililor, și nu suntem siguri dacă să sărim în sus de bucurie sau să ne ascundem după garduri până trece furtuna. Se zvonește că vor fi modificate substanțial niște reguli. Mai exact, cică va fi mai ușor ca niciodată să nu te deranjeze „birocrația”. De parcă cineva s-ar fi deranjat să înțeleagă vreodată ce voia birocrația asta!

Un înțelept local a declarat, sub protecția anonimatului (și a pălăriei de paie): „E bine, domnule! Poate așa nu mai trebuie să umblu cu dosarul gros cât un sfanț până în deal la primărie.” Mulți ar spune că acest decret e ca o promisiune de pus casă de piatră cu luna de pe cer.

Ce spun gurile satului: Intrigi, bârfe și alte soiuri de belele

Domnul Gicu, autoritarul șef de scară, ne-a avertizat: „Să nu ne ia valul, că știi cum e. Stăm în fața televizorului și ne dăm mari, dar când vine vorba, tot goana după porci e mai importantă.” Iar doamna Mărioara din colț șușotește că îi place cum sună, dar să vedem și faptele, nu doar literele pe hârtie.

Să nu ne pripim, zic eu, că un don Bolojan n-o rezolva el cu o semnătură întreaga încurcătură națională. Poate se așează astrele cum trebuie și tocmai în ziua în care ne ducem să ne punem ștampila pe hârtii, va ninge cu găini de aur. Așteptăm nerăbdători.

Concluzii și alte vrăjitorii

Până atunci, dragilor, suntem ca-n povestea cu lupul pacifist: am mai zis, dar nu ne-am isterizat la fel. Vom vedea noi la vară, dacă este doar o furtună într-un pahar de rachiu sau chiar se schimbă clima administrativă. Iată cum, cu un pic de umor și doza corectă de scepticism, viața la sat continuă să ne surprindă. Mai multe știri din „Curierul satului” vin în curând – dacă s-au mai schimbat reglementările până atunci.