"Literatura Românească, Decupată de Condei: Doina Jela, Plecată să Scrie Printre Stele"

Pământul s-a acoperit de pulbere de stele și călimara de lacrimi în satul literar românesc, după ce Doina Jela a decis să se mute cu operele ei pe tărâmuri veșnice, la vârsta de 74 de ani.

Ei bine, dragii noștri cititori, cum se mai spune pe la noi, „fără ploaie, nu crește porumbul” și fără scriitori, nu crește cultura. Iar noi tocmai ne-am plouat cu vestea că Doina Jela, doamna cu condei fin și cerneală grea de adevăruri, a lăsat niște file albe acolo unde inima ei bătea până nu demult.

Satul literar este, cum ar spune tanti Maricica, „moale ca un cozonac necopt”, după ce regretata noastră scriitoare a anunțat cu aproape un an în urmă, chiar înainte de Sărbătoarea Paștelui, că se luptă cu câteva ale sănătății - așa cum Berbecul se mai luptă din când în când cu țarina înghețată.

Deși a plecat în altă bibliotecă a universului, operele Doinei Jela stau mărturie că ea s-a adresat mereu vieții ca la o șuetă pe prispă, cu un pahar de vorbă și o tărie de spirit ce nu putea fi îndoită nici cu cele mai amărâte dintre zile.

Am stârnit câteva reacții printre săteni și spiritele lor, într-un fel „mai amețite decât un borș uitat pe foc”:

• Ion Codru, vecinul veșnic contrariat al literaturii, ne-a șoptit printre rânduri: „Apăi, Doina Jela a avut condei cum n-au alții nici pixuri cu paiete. Dumnezeu s-o culce-n pace!”

• Tanti Margareta, mândra cititoare cu pălărie de iuta: „Of, fata mea, când închid ochii și citesc în gând, parcă o văd pe Doina cum descuie uși ale trecutului.”

Ca să rotunjim povestea de astăzi, ce să zicem? Poate chiar acum Doina Jela scrie la Romanul Universului sau, cine știe, poate că doar răsfoiește stelele. Să mai auzim și de alte vești e dorința noastră, dar până atunci mai lăsăm și câte-o lacrimă să scrie pe pământ.

Rămâneți aproape, căci nici vremea, nici literatura nu merg înapoi — sau, cum s-ar zice în birtul nostru preferat, „săgeți înapoi și vinul se toarnă singur.”