Jucătorii lui Elias Charalambous simt presiunea intensă pe teren și răsuflă ușurați la finalul meciului!

Jucătorii lui Elias Charalambous simt presiunea intensă pe teren și răsuflă ușurați la finalul meciului! Sursa poza: ExpressPress

FCSB-ul victoriei și durerea înțelesului: Fotbaliștii lui Charalambous, zdrobiți de triumf

Ai crede că după o victorie asupra vechii inamice Dinamo, veselia ar trebui să fie la ordinea zilei în vestiarul FCSB. Surpriză! Nici vorbă de petreceri sau focuri de artificii. În schimb, jucătorii s-au întors acasă cu dureri musculare și întrebări existențiale. De vină e presiunea, au spus ei, dar și terenul, care, aparent, a fost cât un munte de urcat.

După meciul câștigat cu 2-1, elevii lui Elias Charalambous au demonstrat că nu doar mingea este rotundă, ci și povara fiecărei acțiuni pe teren. „A fost presiune”, a declarat un fotbalist care a dorit să rămână anonim (dar toată lumea știa că vorbește despre antrenorul lor și vestitul plan tactic cu nume de cod „Sardela”).

Pe acest ton de telenovelă rurală, jucătorii FCSB au împărtășit cum au rămas fără aer pe teren – și nu doar din cauza efortului fizic. „Să nu credeți că e simplu”, a spus un alt jucător. „Terenul a fost precum testul de încordare al bunicii când își găsește un fir de pătrunjel uitat pe tarabă!” Așa se explică strategia lor de a juca mai mult pe margine, fugind ca fluturii amețiți de la un capăt la altul al terenului.

Charalambous, cu un aer de filosof neînțeles, a povestit: „Meciul a avut mai multe învățăminte decât o meditație sub semnul stejarului din piața comunei. A fost greu, dar băieții mei au smuls victoria din ghearele presiunii.”

Chestionat despre planurile de refacere, Charalambous a dat un răspuns ce ar face orice mătusă să ridice din sprânceană: „Va urma o săptămână de tratamente cu ciorapi de lână și ceaiuri de valeriană, alternativa rurală la antrenamentele de forță”.

Așa că, stimați suporteri, nu vă mirați dacă la următoarea repriză de fotbal băieții de la FCSB ne vor surprinde cu o nouă abordare literară a jocului sau poate doar cu câteva vânătăi în formă de mâna Maicii Domnului...

Rămâneți pe fir! Gurile satului deja zvonesc că urmează un antrenament revoluționar cu oi, pentru un infricoșător meci cu... sătenii din Poiana Lungă!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.