Drum Lung De La Damac!

Drum Lung De La Damac! Sursa poza: ExpressPress

Dragii noștri cititori cu simț al umorului, balamucul din fotbalul românesc a luat-o din nou razna! Iar Marian Iancu, fostul patron al Timișoarei, e în centrul întâlnirii de bătăi de aripi – și de cuvinte – exact ca-n vremurile bune când scandalurile se țineau lanț.

Se pare că Marian Iancu e plin de verb și nervi ca o cofă cu must în luna lui Brumar, după ce a auzit că Dan Șucu pune la cale tranziția lui Nicolae Stanciu de la Damac la Genoa. Marele Iancu al Timișoarei nu și-a putut ține în frâu crăpatura de la șapcă și a ținut să-i ceară lui Șucu să nu uite de Rapid, că doar nu-i tăiat de pe harta fotbalului.

„De la Damac la Genoa, drumul e cam lung,” suspină Iancu, cu o siguranță de parc-ar fi drumul de la Cuca Măcăi la balul opincarilor. „Poate îi luminează Paștele mințile și-l aduce pe Stanciu la Rapid!”, își continuă el predica.

Căpitanul naționalei, al nostru Nicolae Stanciu, a ajuns să fie mai disputat decât un butoi cu vin la pomana porcului. De parcă fotbalistul ar putea să schimbe macazul, plecând de la Damac și făcând o escală rapidă ca o pasăre călătoare, la noi prin Giulești.

Părerea mea, dragii noștri, e că Iancu, cu toate vorbele lui, a nimerit ca nuca-n perete. Ce-i drept, dorința lui de a-l vedea pe Stanciu în tricoul Rapidului pare mai degrabă o vrăjeală bună de cârciumă decât un demers logic. Dar ce zic eu logic? În România, fotbalul și logica sunt ca focul și apa!

Și-acum, cu Iancu tocmai ieșit din retorică, așteptăm o replică de la Dan Șucu. Poate un schimb de replici poetice despre „două mândre alămuri” de fotbal sau măcar vreo zicere de gospodari pe bancă. Încheiem acest episod cu speranța unui balamuc de mai mare asemenea, că doar așa ținem noi curiozitatea trează!

Stați pe fir! Că spectacolul e abia la început și cine știe, poate ajungem să discutăm și-altceva decât fotbalul... de exemplu, și mai multe încurcături fotbalistice! Ah, viața-i frumoasă-n sate.


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.