Sursa poza: ExpressPress

Stoica, supărat foc: Arbitrii, mai ceva ca vântul dinspre Bălțați!

Duminică seara, pe Arena Națională, a fost mai mult ca o reprezentare artistică: SMS-uri care zumzăie, microbuze care claxonează și, bineînțeles, Mihai Stoica care-și freacă fruntea de necaz. Într-un meci care se anunța a fi o simplă dispută sportivă între Dinamo și FCSB, am avut parte de un spectacol cu scenarii neașteptate și răsturnări de situație pe care doar o țuică adevărată de prune le-ar putea explica.

Episodul penalty-urilor care nu cad din cer

Cu ochii bulbucați aproape cât țâța caprei lui Ghiță din Bobicești, Mihai Stoica, diriguitorul dramatic ce pare să umble cu o regie de Oscar la el, a declarat pentru GlasulFierbintului că la arbitraj „nu mai înțelegi nimic". Ce-i drept, când fluierul arbitrului știe mai multe note decât profesorul de muzică de la școala noastră, scandalul e inevitabil.

"Ne-au furat, mă, ne-au furat ca pe vremea lui Pazvante," zice nea Floarea din fața birtului, trăgând o gură zdravănă din paharul cu gura strâmbă de la atâtea ticăloșii văzute. Stoica bătu din picior ca un fulger, și, de parcă că ne-am aflat în Casa de Cultură, nu pe stadion, a cerut dreptate. "Dacă asta nu e penalty cu eliminare, e ca și cum zici că pădurea n-ar avea frunze! Ireal!" tună el, referindu-se la faza controversată și arătând spre cer ca să fie clar pentru cine se măsoară norocul.

Dragoste, fotbal și alte iluzii

Dar stați așa, nu vă năpustiți la doliu, căci Panait săracu' și alți suporteri încă păstrează amuzamentul ca pe o monedă de aur spartă. „Ce mai contează barca, Mihai? Am câștigat și așa. N-ai văzut ce fac băieții în atac?”, l-ar fi consolat un coleg de pe banca de rezerve, sclipind a înțelepciune rurală. „Fotbalul nostru e cam ca dragostea lui Romică – ne înșală dar ne-mpinge înainte!”

Deocamdată, parcă am mai înțeles un pic din mândra tradiție a sportului autohton: aici, la sat, fiecare meci e o epopee. Concluzia? Așteptăm cu interes următorul episod, fie că vin ploile sau nu mai vin cum știu ele și pofta de peluză nu trece nici câștigată, nici bătută la oracol. Hai Dinamo, hai FCSB, dar cel mai mult, hai la birt să povestim!