Ce Surpriză îi Așteaptă pe Fani?

Ce Surpriză îi Așteaptă pe Fani? Sursa poza: ExpressPress

Pâine la Buzău? Poate mâine! Azi doar fotbal! La câte emoții a trezit meciul dintre Metalul Buzău și Rapid, nici n-apucase soarele să lumineze bine, că s-au dat biletele ca untul în tigaie. Vorba aia, în ziua aia, la cofetăria din colț nu găseai cozonac proaspăt, dar pentru 90 de minute de suspine și țipete, orice buzoian era dispus să lase prăjitura deoparte. De unde atâta iubire? Dom'le, când ai fotbal la ușa casei, cine mai are nevoie de Netflix?

Sferturi de finală, dar cu aromă de finală mondială

Gurile rele din sat susțin că Ion de la școală generală a lipsit nemotivat pentru prima dată-n carieră, gata să mănânce doar margine de pâine, dar să fie-n tribune. „Păi, cum să nu mergi, frate, la un meci de sfert, care se simte ca o finală?” ne-a destăinuit el, sorbind din cafeaua lui plină cu optimism și zaț de emoții.

Dom' Moșu' Tache, un fel de enciclopedie ambulantă a fotbalului autohton, insistă că așa eveniment nu s-a mai văzut de când Scufița Roșie fugărea mingea prin pădure: „E ceva în neregulă! De ce toți din neamul lui Metalul își cumpără bilete și ne lasă pe noi, rapidiștii, să chemăm steagul din București?”

Cine și ce câștigă până la urmă?

Rămâne întrebarea: câte fani rapidiști pot să încapă într-o tribună buzoiană? Sau mai bine zis, câți dintre ei pot supraviețui în jungla unui stadion Metalurgic? Se zvonește că, pentru prima oară, stadionul va fi păzit cu mai multă vigilență decât ștrafudelul primarului de acum un an, care i-a costat pe localnici câteva zeci de lei și o pisică grasă.

Final dintr-o mișcare, bă, dar ce mutare!

Acuma, nu știm ce să mai credem. O fi doar fotbal sau o conspirație mondială să cumpere inima Buzăului cu suspinele rapidiștilor? Ca să vedem, n-avem decât să așteptăm să clocotască supa și să alergăm după mingii furate. Hai Buzău, hai Rapid, să vedem cine se dușmănește mai frumos la sfârșit!


Nea Lică

Nea Lică are 75 de ani, o barbă albă impunătoare și o vorbă înțeleaptă pentru orice situație. Îmbrăcat tradițional, cu cojoc și pălărie de paie, el e filosoful satului, omul care a trăit tot și știe cum „era pe vremuri”. Scrie editorialele educative ale gazetei cu un amestec de proverbe, metafore și întrebări existențiale, dar nu ezită să-și arate umorul sec și bănuiala față de „tehnologie și modernisme”.