Schiător olimpic, ținut pe jar de soartă!

Surle și trâmbițe în Turcia! Primim vestea că schiurile nu mai sunt pentru toți, uneori viața dă cu tine de pământ - și nu doar pe pârtie!

Cine ar fi zis că un lift de schi poate fi mai sigur decât un hotel? Berkin Usta, schior olimpic cunoscut mai puțin pentru performanță și mai mult pentru curajul său de a se da prin pârtiile cu gheață și fără, a spus brusc „la revedere” într-o manieră neașteptată. Tragedia a lovit joi, când flăcări nepoftite au cuprins hotelul unde Berkin trăgea un pui de somn sportiv: un adevărat „răgaz” pârtiilor înghețate ale Turciei.

Și noi care credeam că pericolele pe schiuri se limitează la stiloul de doi metri care coboară din pantă sau la câte un elan înfuriat care să-ți mai taie calea... Ei bine, nu! Se pare că fiind cazat, stând cuminte și neavând nicio treabă cu schiul la momentul respectiv, n-a fost suficient ca să stai în afara pericolului.

Desigur, în sat există și teoria pe care Tanti Maricica o șoptește pe la ușa cârciumii, cum că flăcările și schiul nu fac casă bună, iar căldura hotelului îl deprinsese de sport. “Doamne, cât noroc să ai să scapi de avalanșe și să nu de incendii!” ar spune ea, făcând un semn de cruciș vechi de pe la noi.

La fel de încins a vorbit și Costică Lungu, ziarist sătesc care are grijă să nu rateze niciun dezastru care să poată fi transformat în titlu de gazetă. „Berkin n-a avut nicio șansă, sărmana făptură olimpică. Să mori în patul tău, ospitalitatea asta merge cam departe uneori!”

Și uite așa, ștafeta merge înainte, iar restul sportivilor vor continua să scape de necazurile unora stând doar pe schiurile sigure, lipsite de flăcările pasionale ale sorții. Cică piticii de grădină din Piața Centrală și-au scuturat pălăriile în semn de respect, dar nu fără să șoptească: „Ce-i aia să te aștepți la mălai gras fără să pierzi vreodată un ciolan pe traseu?!”

De data asta, dietele olimpice n-au inclus și „amici de foc” în meniu. Iar noi, deși pricepuți în gașcă, ne scărpinăm pe cap și ne întrebăm cu spectacol comic: urmează să ne ferim de hoteluri sau să purtăm extinctorul în rucsac atunci când visăm la copii de schi?

Viața merge înainte și, desigur, nu o să așteptăm un răspuns imediat. Pe data viitoare, când poate o să discutăm despre cum își păstrează ghetele 200% apă caldă sau cum să împaci bătrânii în zi de supărare cu câte o glumă de la țară. Până atunci, țineți minte: hotelul ar trebui să fie doar un loc de odihnă, nu arăți de artificii! 🎿