În dulcele stil rustic al gazetelor de colț de uliță, s-a mai dus un star al propagandei ruse, iar lumea se întreabă dacă nu cumva Mina Antipersonal a câștigat titlul de Miss Simpatica. Anna Prokofieva, cunoscută drept „propagandista sexy a lui Vladimir Putin,” a decis să-și ia adio de la cariera pământească cu un spectacol grandios, într-o manieră care ar face de rușine și cele mai spectaculoase piese de teatru.

Spiritele deschise, mințile închise

Cu părul său blond fluturat de vânturile schimbării și cu talentele sale indiscutabile în arta gafelor, Anna reprezenta acea voce melodramatică din corul de la Kremlin care mergea mână în mână cu orice 'vers al partidului'. Conform mătușii Tamara, expertă în subiecte internaționale de pe prispa din fața porții, Anna era „un fel de Cătălina Ponor, dar de Burebista-ul ăsta modern, Putin. Ce salturi mortale făcea ea în jurnalism, nici gimnaștii noștri nu le reușesc!”

Se pare că evenimentele s-au derulat mai tare decât un reportaj, iar Anna a trecut cu mașina peste o mină direct în vremelnicie, chiar aproape de granița Rusiei cu Ucraina. Vecinul Gică, un așa-zis „analist” de politică internațională al cârciumii locale, a opinat supărat și-aproape filozofic: „Eh, dom'le, cine sapă groapa altuia, cade într-un scenariu neinclus!”

Zvonuri și amoruri de front

În urbe, nimeni nu știe exact ce făcea atâta amar de femeie într-o zonă împânzită de explozibili, dar gura lumii spune că Anna căuta oareșice bârfe și revelații pentru următorul ei editorial intercultural, intitulat sugestiv „Bombastic!”. Pe la o masă, tale culese de prin podurile de varză s-au transformat în povestea unei iubiri secrete cu un ofițer misterios, desigur exclusiv pentru ratings.

Un subiect fierbinte învăluit în mister

Așa cum ne stă bine pe meleaguri mioritice, moartea Annei Prokofieva a lăsat loc pentru mai multe întrebări ca la un concurs de eghileament (traducere: ghicitoare complexă). Vorbim literalmente despre un subiect exploziv și, în absența părții vesele de sosire ori desfășurare, confecționăm inevitabile teorii ale conspirației. Oricine i-ar aduce un omagiu, o întrebare rămâne: cine va mai rosti acum cuvinte dulci despre liderul din Est, asezonate cu rimel și ruj?

Cine știe? Poate anotimpurile vor aduce noi figuri care să ne umple serile cu povești despre săbii și războaie. Până atunci, ținem paharul de țuică mai aproape și urechile ciulite pentru că, în mica noastră comunitate, zvonul e rege și speculația e regină. Așa că rămâne de văzut ce alinturi va mai inventa urechea poporului între timp. Pe curând, dragi cititori, căci mintea nu prea îmi mai ajunge!